Complexitate simpla

Trimis: 20/08/2009 21:32

Asa-i ca pot sa ma simt eu creativa prima? Asa-i, asa-i? :lol:

Complexitate Simpla

Alerg. Cu tine de mana, cu mine in minte.

Privesc. Fotografiez tot cu retina, si pastrez fiecare moment al pozei cu memoria.

Compun. Ganduri, simtiri, pareri, opinii. Tot ce se poate scrie si pastra in arhive enervant de imense si ireal de inutile.

Imi vine in cap imaginea mea dintr-un timp apropiat din punct de vedere al realitatii, dar de mult apus pentru mine. Ma surprind cu fata ca o luna rosie, proaspat scaldata in lacrimile inocentilor. Respir greu, si-mi pot ghici o apasare pe piept. Ochii plini de o speranta naiva se ascund, rusinati, in spatele ochelarilor de soare cu lentile mari, negre, in care se reflecta perfect amurgul sangeriu. Un tricou largut, negru, atarna lejer pe umeri-mi obositi. Picioarele pătrunzătoare apasa pedalele bicicletei, facand-o sa ma poarte prin visele, durerile si amintirile oamenilor de pe strada. Toti sunt grabiti, incruntati, lasa grijile zilnice sa iasa la suprafata pe fetele lor asudate. Sunt mereu in cautare de ceva. Cauta fericirea, fara sa stie ca aceasta e, de fapt, un ideal al imaginatiei, nu al ratiunii. Eu imi continui drumul, nebagand in seam ape cei ce s-au transformat, fara pic de remuscare, in obiecte ale vietii cotidiene.
Ma vad acum. Cu pletele inca intr-un vant transformat intr-o adiere tarzie de vara. E aproape seara. E momentul perfect al zilei, in care lumina jucausa se imbina cu racoarea sobra a noptii, prevestind incoronarea lunii curand, si domnia ei pentru urmatoarele sase ore. Stand ușor pe un scaun de lemn vechi, incarcat cu povestile de viata ale calatorilor obositi ce-si gaseau ragaz intre bratele lui dezgolite. Peste tricou a aparut acum un hanorac negru, inexpresiv, care cere liniste in jurul cui il poarta. In ochi mi se poate inca citi speranta nemuritoare ale unei noi zile. Nu mi-am zis niciodata “azi am avut o zi proasta, maine va fi mai bine”. Nu am trait cu regrete sufocante sau cu secrete nelinistitoare. Fiecare zi e un diamante, iar un diamante e o particica de eternitate. Astazi n-a fost nici o zi proasta, nici una mai putin buna. A fost o zi extrem de buna pentru timpul ei, la fel ca toate cele care au trecut si care or sa vina.
Privesc floarea din fata mea, si ma aseman ei. Ea-si scutura florile pe masa, iar eu imi scutur gandurile pe foaie. Racoarea serii nu e sufficient de ascutita ca sa-mi patrunda in sufletul cald, mentinut asa de poeziile lui Blaga sau Cosbuc.

Visez. Nu la trecut, nu la viitor, ci la nepretuitul prezent.